de Sterian PRICOPE
„Vom susţine echipa locală de fotbal în liga a III-a!” Cam aşa suna un angajament pe cuvânt de pesedist în campionatul electoral din vară, şi victoria lui Liviu Ţâroiu şi a ehipei PSD părea să fie o garanţie că asta se va şi întâmpla. Simbolic parcă, după alegeri, Ţâroiu şi cei zece consilieri social-democraţi au ieşit la număr exact cât o echipă de fotbal!
Dar 11-le politic s-a dezbrăcat imediat de caracter după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, lăsând în offside echipa CN Dinicu Golescu, care a reprezentat Câmpulungul în cel de-al treilea eşalon fotbalistic naţional. Mai supărător este faptul că s-a tras de timp, cu talent şi tupeu, până în ultima clipă: arbitrul central Ţâroiu a repetat de două ori, fără să clipească, cum că echipa a fost înscrisă în actualul campionat, ba după ce a fost prins cu minciuna, a inventat un penalty printr-o şedinţă de urgenţă a consiliului local, chipurile pentru a-i confirma federaţiei participarea Câmpulungului, deşi ştia că expiraseră până şi prelungirile jocului. Iar răspunsul federaţiei a fost un cartonaş roşu: cererea depusă este tardivă, echipa noastră fiind trimisă definitiv la vestiare!
O surpriză neplăcută a fost henţul proaspătului viceprimar, organizatorul de competiţii Mărgărin Blidaru, el însuşi antrenor de fotbal. Păi dacă în meseria lui nu nimereşte poarta, atunci e greu de crezut că ştie fente, marcaje şi alunecări la minge atunci când e vorba de gropi, de gunoi şi de câini vagabonzi!
Am spus-o de fiecare dată că fotbalul nu ar trebui să fie susţinut din bani publici, cu excepţia unor proiecte care să susţină tinerele talente locale, ceea ce era şi cazul echipei noastre. În plus, meciurile se numărau printre puţinele ocazii de a mai evada din cenuşiul cotidian măcar pentru cele câteva sute de spectatori, cei mai mulţi dintre aceştia fiind fani de vârsta a doua şi a treia, care nu-şi permit cantonamente şi recuperări de fiţe pe la Bruxelles, precum vicele Blidaru. De asemenea, am considerat că patrioţii locali, dacă tot aprind prin diverse peluze torţe şi petarde de musceleni verzi, atunci pot să susţină fotbalul câmpulungean; ei bine, în ciuda apelurilor, jucătorii în cauză au preferat să facă în continuare jocuri de glezne pe margine şi antrenamente de slăbire cu portofelul plin. Ba şi puţinii finanţatori au fost huiduiţi de galeria acelora care cică iubesc şi salvează Câmpulungul, având însă grijă să-i spargă imediat nocturna dacă se întâmplă să i se aprindă măcar un bec!
În realitate, echipa de fotbal în mod deliberat s-a vrut a fi desfiinţată, pentru că banii oraşului sunt puţini şi ei trebuie să ajungă prin alte sporturi mai fine, cum ar fi campionatul judeţean de romanţe sau pentru diverse comisioane din lovituri libere la buget, aşa după cum chibiţează chiar pariori din PSD. Cum se recunoaşte că fotbalul e un fenomen social, înseamnă că dacă tabela lui e goală acum la Câmpulung, asta arată fie că antrenorii oraşului sunt doar nişte cotonogari care nu le au cu mingea, fie că e blat, fiindcă au trântit meciul!
