de Sterian PRICOPE
Judecând acum, la rece, se poate aprecia că atleta musceleană Andreea Panțuroiu și-a atins obiectivul de a obține un rezultat onorabil la Jocurile Olimpice de Vară, de la Rio. Înainte de această gală a sportului mondial, apreciam că pentru triplusaltista noastră, o calificare în concursul final ar fi performanța practic posibilă prin care și-ar putea depăși cota și condiția ei sportivă actuală. Nu a fost să fie, deși săritura ei de 14 metri a clasat-o în final pe un remarcabil loc 16 din 37 de competitoare; dar și mai bună ar fi fost situația dacă Andreea ar fi reușit măcar să-și atingă recordul personal (14.33m): nu ar fi obținut vreo medalie, dar ar fi fost mai sus în topul olimpic!
Desigur că evoluțiile ei de la Rio au fost analizate împreună cu staff-ul său tehnic, pentru că olimpiada din acest an a fost considerată doar o etapă intermediară și o experiență, utilă și necesară, pentru viitoarele mari concursuri europene și mondiale, concursuri în care, treptat, Andreea trebuie să ajungă în zona podiumului și chiar pe podium. O recomandă vârsta, parcursul sportiv de până acum dar și seriozitatea, ambiția și ardoarea cu care se pregătește. Și, ca să rămânem tot la recenta olimpiadă, nu e lipsit de semnificație faptul că cealaltă reprezentată a României la triplusalt s-a clasat pe modestul loc 30, în timp ce vedeta lotului atletic românesc, piteșteanul Marius Oprea, a capotat, cu indolență parcă, în toate probele la care a participat!
Oferindu-i, cu simpatie, Andreei Panțuroiu o bilă albă pentru evoluția ei la olimpiada braziliană, credem în viitorul ei sportiv. În același timp însă, așa după cum s-a demonstrat în mod evident și la marea gală de la Rio, performanța nu mai e astăzi condiționată doar de talent și de munca sportivului și a antrenorului. Sportul a devenit o adevărată industrie care mai înseamnă și baze de pregătire de vârf, dar și metode moderne de recuperare, alimentație, medicație și sprijin psihologic, la care, evident, se adaugă și un sprijin financiar stimulativ. Mai ales la aceste capitole România stă foarte prost, iar raportarea la vremurile Daciadei țin de o nostalgie anacronică și neproductivă în prezent. Sporturilor și sportivilor de performanță trebuie să li se asigure un nivel de formare la cele mai înalte standarde mondiale și, în acest sens, antrenori străini de valoare certificată sau stagii de pregătire în centre sau academii externe de profil pot fi astfel de soluții. Evident, acestea nu pot fi asigurate din bugetele firave ale cluburilor interne, ori aici este necesară intervenția statului, dacă sportul chiar este considerat ca fiind un vector important de imagine pentru țara noastră.
Este de presuspus că măcar în acest ultim ceas, se vor iniția dezbateri responsabile și se vor lua măsuri pentru salvarea performanțelor sportive românești. Mai avem la Câmpulung, la bob și sanie, lupte, tenis de masă și alte discipline, sportivi de mare perspectivă, inclusiv olimpică, iar ei ar trebui să fie incluși în programe puternice de pregătire și dezvoltare competițională. Fără astfel de investiții pe termen mediu și lung, vom ajunge la nivelul la care performanța noastră să însemne doar simpla participare, așa după cum a fost cazul, cu foarte puținele excepții, și acum, la olimpiada de la Rio de Janeiro!
sursa video: TVR 2
