de Sterian PRICOPE
În primăvară, relatam despre şansa pe care pugilistul Răzvan Cojanu, ajuns pe tărâm american, a avut-o de a deveni campion mondial al versiunii WBO! A fost vorba despre o conjunctură apărută prin forfait-ul declarat de către chalanger-ul la această categorie, cel care trebuia să îl înfrunte pe deţinătorul centurii, neo-zeelandezul Joseph Parker. În această situaţie, regulamentul prevede ca centura să fie disputată cu un alt partener eligibil, cel preferat în urma propunerilor primite fiind românul nostru. Alegerea a fost una avantajoasă pentru deţinătorul titlului mondial din toate punctele de vedere: diferenţă de vârstă, de palmares, de valoare, de cotaţie şi de nivel de pregătire. Mai mult, Cojanu a fost partener de antrenament pentru Parker, ori de aici rezulta, poate, şi singurul avantaj pentru român, respectiv acela de a-şi cunoaşte foarte bine adversarul.
În ciuda presei care a scris că este un nimeni şi că nu are pantofi de a lupta cu Parker, în gala organizată chiar în ţara marelui favorit, Răzvan Cojanu a rezistat în toate cele 12 reprize, reuşind chiar să le câştige pe ultimele, spre surprinderea specialiştilor. Întrat în ring cu porecla big foot, adică picior mare, uriaşul căruia antrenorul muscelean Constantin Dia i-a pus prima oară mănuşile de box chiar la Câmpulung a fost dezinvolt şi chiar dezinhibat, punctele consemnându-se mai ales prin lovituri în contre. Tactica lui Cojanu a însemnat tatonarea adversarului, dar şi provocarea lui prin persiflări verbale, el conservându-şi energia pentru finalul meciului. Parker nu l-a pus niciodată în dificultate, chiar dacă a avut mai multe lovituri, românul fiind chiar sancţionat, pe nedrept, cu un avertisment. E adevărat că nici Cojanu n-a reuşit în ultimele reprize lovitura decisivă, aşa cum îşi propusese, dar a redus din diferenţa de puncte de până atunci. Iar la final, deşi învins, a ieşit cu tupeu din ring, arătând spectatorilor că le-a închis gura şi declarând presei că Parker este un boxer supraevaluat, că a fugit din faţa lui ca o găină şi că rezultatul ar fi fost altul dacă ar fi avut timp suficient pentru a se pregăti.
Dar deznodământul avea să fie şi mai controversat, căci ulterior s-a stabilit că Joseph Parker a picat un test doping inopinat, efectuat imediat după victoria în faţa lui Cojanu. Aşa că forul mondial ar putea decide ca meciul să fie declarat „no contest”, adică fără învingător, deci din palmaresul românului va fi ştearsă această înfrângere. Poate că altul ar fi fost rezultatul din ring dacă favoritul nu ar fi apelat la mijloace interzise pentru a-şi apăra centura, tot aşa după cum şi forul WBO sigur ar fi întors rezultatul dacă ar fi câştigat Cojanu, dovedit apoi că a fost dopat.
Cum în lumea dură a boxului profesionist în faţa fair-play-ul au prioritate banii şi interesele, o revanşă, fie şi simbolică, este exclusă, chiar dacă, imediat după meci, pugilistul nostru l-a provocat pe campionul mondial la o nouă înfruntare, oriunde în lume în afara Noii Zeeleande. Astfel că Joseph Parker îşi continuă traseul sportiv în fruntea ierarhiei mondiale, în timp ce Cojanu se pregăteşte pentru a i se deschide iarăşi o uşă pentru a accede în elită. „M-am dovedit aseară pentru mine ceea ce trebuia să dovedesc și acum știu că există loc pentru 100% mai mult. Voi câștiga titlul mondial de campion mondial!” – a fost mesajul scris de el imediat după finala de la antipozi, iar tăria cu care crede în destinul său sportiv şi cu care se pregăteşte este singura cale prin care îşi poate împlini visul american…
