O echipă rurală din Muscel a reuşit în ultimii ani să se califice şi să ne reprezinte de trei ori la fazele naţionale ale Olimpiadei Sportului Şcolar. La Dragoslavele, prin munca de peste 20 de ani a unui profesor de sport, handbalul a devenit un adevarat brand al şcolii de aici!
Şi în acest an, la faza judeţeană a Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar, la disciplina handbal, vom fi reprezentaţi, atât la fete, cât şi la băieţi, de echipele Şcolii Gimnaziale “Iosif Catrinescu” din Dragoslavele. Finalele de calificare jucate la Câmpulung, în sala de sport a şcolii Nanu Muscel, au fost simple formalităţi, scorurile înregistrate, 25-2 la fete şi 13-4 la băieţi, în faţa echipelor similare ale şcolii din Stâlpeni, fiind cât se poate de elocvente.
A existat, aşadar, o diferenţă uriaşă între pregătirea elevilor handbalişti din Dragoslavele şi restul echipelor rurale, şi dacă în finale s-au înregistrat astfel de scoruri, vă daţi seama ce adevărată prăpastie există între jocul copiilor din comuna de sub Mateiaş şi restul echipelor care nu au ajuns în această ultimă fază. Secretul poartă un singur nume: Ion Ciopleiaşi, profesorul de sport al şcolii dragoslovene. Am avut marea şi plăcuta surpriză să descoperim un om dedicat nu doar handbalului, ci şi menirii sale profesionale. Căci nu e vorba despre o performanţă conjuncturală, ci de un adevărat fenomen pe care Ion Ciopleiaşi l-a creat şi l-a întreţinut de peste 20 de ani, şi folosim acest termen ţinând cont de modestele resurse umane şi materiale de care a dispus. Micii handbalişti de la Şcoala “Iosif Catrinescu” sunt prezenţe obişnuite nu doar la fazele judeţene, ci şi la cele naţionale, reuşind trei astfel de calificări în ultimii cinci ani, cea mai bună performanţă fiind un loc cinci în clasamentul naţional al şcolilor rurale, iar aceste performanţe s-au realizat fără ca în comună să existe o sală de sport. Profesorul Ciopleiaşi a amenajat două terenuri de zgură unde predă handbal şi le insuflă copiilor dragostea pentru acest sport. Reuşitele lui sunt remarcabile şi dacă ţinem cont de faptul că localitatea musceleană are puţini locuitori, iar numărul copiilor din care se poate face selecţia e din ce în ce mai mic. Dacă luăm pentru comparaţie situaţia celeilalte comune din finală, observăm că la Stâlpeni există şi sală de sport, dar şi o arie de selecţie mai mare şi, cu toate acestea, echipele de aici au făcut figuraţie în meciurile de la Câmpulung.
Din câte am înţeles, în acest an, profesorul Ion Ciopleiaşi urmează să se pensioneze, dar cu siguranţă că va rămâne alături de handbalul pe care îl promovează cu atâta pasiune în rîndurile copiilor. El reprezintă un strălucit exemplu pentru mai tinerii săi colegi de astăzi, care fac din educaţie fizică şi sport doar o ocupaţie de rutină, şi nu o profesie de credinţă. Modestia lui l-a făcut să nu fie remarcat public, într-o lume superficială în care goana după imagine înseamnă tot mai mult. Cu siguranţă că la Dragoslavele, pe zgura de sub munte, el le-a vorbit elevilor despre Gruia, Gaţu, Penu, Birtalan, Stângă şi celelalte legende ale handbalului românesc. Şi dacă am avea în ţară mai mulţi profesori ca Ion Ciopleiaşi, poate cu acest sport am putea ajunge pe culmile mondiale, aşa după cum am fost cândva!
