După ce în turul campionatului a evoluat pentru Muscelul Câmpulung în Liga a III-a, fundaşul Ionuţ Burnea a făcut un salt spectaculos, iar în această după-amiază a debutat pentru formaţia de primă Ligă, Concordia Chiajna, sub comanda lui Marius Şumudică. Cele două echipe ale Concordiei s-au duelat într-un meci amical pe parcursul a două reprize de câte 45 de minute. Ocupanta locului 14 în primul eşalon a condus la pauză cu 1-0, numai că repriza secundă a adus o neaşteptată răsturnare de situaţie! Elevii lui Diniţă, adversarii echipei Muscelul Câmpulung în Liga a III-a, au marcat de două ori şi s-au impus la final (scor 2-1).
„Pentru echipa lui Şumudică a fost primul meci amical al anului, astfel că nou veniţii au evoluat în premieră sub tricoul Concordiei. Dacă Bruno Madeira şi Burnea au evoluat încă din primul minut, Grigorie a apărut pe teren după pauză” – scrie site-ul prosport.ro
CONCORDIA – CONCORDIA II 1-2 (1-0)
Au marcat: Dina / Kofi Twumasi, Răducanu
Concordia: Matache – Dulgherov, Lovin, Ricardo Alves, Burnea – Fl. Răsdan, Boldrin, Bruno Madeira, Cr. Ciobanu – Dina, Pena. Au mai jucat Râmniceanu – Welington, Maftei, R. Moldovan, Grigorie, Bucurică, Purece, D. Florea şi Raiciu
„La început, lui Burnea nu-i prea plăcea să vină la antrenamente”
Despre evoluţia fundaşului muscelean de la „abc” până la „fotbalul mare” a vorbit, pentru Muscel TV, primul său antrenor de la Câmpulung, Emilian Miuţu:
– Cum a ajuns Ionuţ Burnea sub comanda dumneavoastră?
– După 2003, echipa mare a Câmpulungului se desfiinţase şi rămăsese baza sportivă „Muscelul” în Olga Bancic, a trebuit să facem două echipe de cadeţi. Am strâns câţiva copii de prin oraş, printre care şi Burnea. Băiatul a venit la antrenamente, deşi la început nu prea-i plăcea! Mai mergeam după el acasă, în ajunul meciurilor… era perioada când părinţii văzuse că echipa mare (n.r. ARO Câmpulung) s-a desfiinţat şi nu prea-i mai lăsa la fotbal pentru că spuneau, nu mai au niciun viitor. Chiar am fost la Burnea acasă, am discutat cu părinţii lui şi i-am convins să-l lase, iar pe el să vină la stadion. A venit, apoi copilul a dat dovadă de multă seriozitate…
– Care era principala lui calitate?
– În momentul acela, după ce l-am convins, voinţa şi seriozitatea, dar şi un foarte bun jucător de picior stâng. Şi acum, în fotbalul românesc, se caută foarte mult astfel de jucători, însă, din păcate sunt prea puţini cei care lovesc foarte bine cu stângul! Şi, v-am spus, avea dorinţa aia de a cunoaşte, dorinţa de a se pregăti! Astea l-au propulsat!
– Pe ce post l-aţi folosit, aici la Câmpulung?
– La început îl puneam să joace fundaş stânga, după aceea l-am băgat mijlocaş central stânga! Mi-am dat seama pe parcurs să acest copil o să ajungă ceva, pentru că a devenit foarte senios şi chiar mă întreba de multe ori, „Domn’ profesor, mai târziu ce o să fac?”
– Cum a făcut pasul spre fotbalul mare?
– A dat, mai întâi, probe de joc şi la Urziceni, însă a venit şi m-a întrebat ce să facă, dacă este bine să plece sau nu! L-am îndrumat să rămână la Câmpulung pentru că ştiam că urma să ajungă aici Şcoala de Fotbal care este în strânsă legătură cu Dinamo Bucureşti, Sporting! Şi el şi părinţii m-au ascultat şi, zic eu, treburile au decurs aşa cum trebuia şi cum se văd!
