La 20 de ani de la promovarea echipei ARO Câmpulung în liga secundă, promovare sărbătorită printr-o REVEDERE chiar de Zilele municipiului Câmpulung, microbiştii musceleni îşi aduc aminte cu plăcere de perioada „ARO Câmpulung”! Vă prezentăm câteva dintre opiniile acestora:
RADU SILVIU IRIMIA: „Prima data cand am fost la stadion am fost cu fratele meu mai mic si cu bunicul care sta relativ aproape. Tin minte ca era stadionul plin ochi si stateam la tribuna dinspre Liceul Pedagogic. Era frumos. La meciul cu Dinamo (nu imi aduc aminte data), am stat in peluza!”
CIPRIAN GEORGE: „În primul rand îmi amintesc amicalurile cu Dinamo, primul la care a fost și Mutu și al doilea cu o zi înainte de decesul lui Hildan, de la care am luat autograf, atunci. Ar mai fi meciul decisiv cu Extensiv, pe ploaia aia torențială, cu greșeala decisiva a lui Rinder. (eu zic blatul stabilit dinainte – ar trebui întrebați protagoniștii)
GABRIEL MIREA: „Daca nu ma insala memoria, in primul meci la care am fost pe stadionul din Campulung, isi disputau promovarea in divizia C, Vulturii Campulung si ARO. Se intampla in primavara lui 1974, iar eu terminam pe atunci clasa a VI-a. Au castigat Vulturii, si au terminat campionatul judetean pe locul 1, iar ARO pe 2. Insa, in acel an au promovat ambele echipe, deoarece judetul Arges nu mai avea la momentul respectiv nici o alta reprezentanta in divizia C. Asa erau probabil „directivele” la acea vreme, ca judetele sa fie reprezentate cat de cat „armonios”, in seriile diviziei C. Stiu ca in urmatorul sezon de divizia C, Vulturii au terminat pe locul 6, castigand aproape toate meciurile de acasa, disputate pe stadionul din Olga Bancic, dar pierzand aproape tot in deplasare. ARO a avut in schimb un sezon slab si a retrogradat la final. In acea vara, cele doua echipe au fuzionat si au format o puternica echipa de divizia C, care ceva mai tarziu a reusit promovarea in divizia B, avandu-i la pupitru pe Jercan si Marian Popescu. Imi aduc aminte dintre jucatori, pe portarul Mircea Maria, pe atacantul Berevoianu, pe Iliuta, un mijlocas extrem de tehnic, pe Boboc si Miutu, pe Gorgonaru, iar mai apoi pe „Dudu Georgescu de Campulung”, excelentul varf Panfil, un marcator pur sange cu capul. Amintiri frumoase am si de la promovarea in divizia B, la meciul jucat cu ICIM Brasov pe stadionul Astra din Ploiesti. A fost 1-0, gol marcat de Coman. O performanta excelenta la acea vreme, sarbatorita cum se cuvine, mai intai la restaurantul din Padurea Priseaca, la iesirea spre Campulung din Targoviste, iar apoi pana spre dimineata la Restaurantul Ciobanasul. Pacat ca aceasta echipa minunata nu mai exista. Mare pacat. A reprezentat ani de-a randul, poate singura bucurie a muscelenilor si mandria lor!”
RĂZVAN IONUŢ: „Imi amintesc perfect si acum diminetile de sambata in care plecam cu bunicul meu spre stadion, bineinteles, steagul alb-albastru fiind nelipsit..fiecare zi de meci era pentru mine precum o mare sarbatoare..Imi aduc aminte atmosfera de la meciuri cu echipe precum Farul, Extensiv, Sibiu, Sportul sau chiar amicalele cu Dinamo sau Universitatea, cel din urma jucandu-se iarna, iar bulgarii de zapada nu ezitau sa-l caute pe „cheliosul” Dragomir..In concluzie Muscelul a fost prima mea iubire, mi-a deschis inima si sufletul catre fotbal! Hai Muscelul!”
GEORGE DANIEL STĂNESCU: „Tot ce pot spune din amintiri…ca au fost multe, inca de la 7 ani, respectiv din anii ’94…am fost junior pana la majorat…11 ani, a fost faptul ca mi-a ramas in cap Sorin Bucuroaia. Din punctul meu de vedere, un atacant de o calitate si un simt al portii iesit din comun care ar fi facut fata cu brio oricarei echipe din Divizia A cum era pe atunci. Respect”
CRISTIAN PROCA: „Pentru mine, cea mai frumoasa intamplare, si totodata cea care mi-a schimbat „cursul” vietii si-al pasiunii fata de fotbal, a fost meciul din 16-mile Cupei Romaniei din anul 1993, decembrie 07, cand ma aflam in galeria musceleana condusa pe-atunci de „Postasul”. Desi Aro C-lung batuse Rapidul dupa loviturile de departajare, am ramas fermecat de acea galerie frumoasa a rapidistilor care cantau neincetat. Nu pot uita acea zi din Decembrie fiindca am putut vedea pe viu galeria si echipa Rapiduletului. Aro Clung a avut mereu echipa buna, mai ales in perioada cea mai buna pe cand antrena Oneata Augustin si jucatori buni precum bucuroaia, badescu, iulian tames ori gica butoiu!”
RADU RĂDUCU: „Am fost la multe meciuri impreuna cu bunicul meu si cu tatal meu…dar de unu singur am fost dezamagit…cel cu Extensiv. Nu o sa uit niciodata acea ploaie torentiala…nu o sa uiti niciodata ca am luat gol la poarta din spre peluza. In rest au fost si alte meciuri de care imi aduc aminte cu placere, dar din pacate totul s-a terminat…Unii au furat prea mult…se stiu ei care mai bine!”
DANIEL DRAGOMIRESCU: „Am fost la multe meciuri ale echipei de fotbal ARO. Dar am unul special de care imi amintesc. A fost primul meci fara tata langa mine si asta deoarece eram la liceu si am chiulit . Era meciul de cupa cu Rapid in care i-am batut la lovituri de la 11 metri. Jucatorul de care imi amintesc de la Rapid era IOVAN . Era spre sfarsitul carierei. Seara bineinteles ca am fost intrebat cum a fost meciul , spunandu-mi a a stat la cateva randuri de mine. Nu am putut sa neg dar a meritat sa chiulesc”
