Proiectul „Nu abuz” inițiat de Gazeta Sporturilor pentru a descoperi abuzurile de orice fel asupra copiilor din sportul românesc a scos, deja, la „suprafață” un prin caz extrem de grav în sportul juvenil din România! Fost voleibalist la CSS Dinicu Golescu Câmpulung, generația profesoarei Ecaterina Tănase, musceleanul Răzvan Răcășan s-a transferat ulterior la Baia Mare. La patru ani distanță, profitând de proiectul GSP, Răzvan a prins curaj și s-a hotărât să-i povestească jurnalistului Costin Ștucan tot ce a îndurat în perioada în care a evoluat la Centru de Excelență de la Baia Mare! Apoi, alți voleibaliști, printre care și Alexandru Ionescu și Albert Aldea, și ei foști juniori la CSS Dinicu Golescu, s-au hotărât să vorbească despre situația de la club!
Vă prezentăm, întegral, primul material pe acest subiect publicat de Gazeta Sporturilor sub semnătura lui Costin Ștucan:
Primul contact cu familia Răcășan a avut loc în vară, când Gazeta a pornit campania “Nu Abuz” cu scopul de a demasca abuzurile împotriva copiilor din sportul românesc. Ziarul tocmai relatase cazul unei antrenoare de baschet din Arad, Ildiko Sereș-Prisăcariu, care își bătea și-și teroriza elevele minore.
Camelia Răcășan a citit articolele și a decis să-i contacteze pe reporterii ziarului. Fiul ei, Răzvan (născut în august 1998), era încă legitimat la Centrul de Excelență din Baia Mare, susținut din fondurile Ministerului Educației Naționale, și urma să-și dea bacalaureatul. De 4 ani – susținea mama sa – , juniorul din Câmpulung Muscel și colegii săi erau agresați fizic și psihic de antrenorul Virgil Rău, însă familia Răcășan s-a temut să povestească public cele întâmplate. “Virgil are relații importante la federația de volei și îi poate face rău lui Răzvan”, a spus atunci Camelia Răcășan.
Virgil Rău (foto) antrenează la Centrul de Excelență din Baia Mare, dar și echipa de prima ligă CSS 2 CNE UKRO Baia Mare, unde folosește voleibaliști crescuți de el. Sursa foto: bacausport.ro
După jumătate de an, timp în care tânărul jucător a părăsit Baia Mare și a semnat cu clubul de prima ligă CSUV Timișoara, familia Răcășan s-a decis să vorbească. Alături de mama și de fiul ei au mai vorbit și alți juniori și antrenori din voleiul românesc, iar poveștile lor despre comportamentul agresiv al lui Virgil Rău sunt șocante.
VEZI AICI MĂRTURIA VIDEO INTEGRALĂ A JUNIORULUI AGRESAT
“Am crezut că e alegerea bună, dar ne-a distrus”
Cum ești, Răzvan?
Sunt bine în ultimul timp. Liniștit.
Cum merge la Timișoara?
Joc în Divizia A. Prind minute. Încearcă să mă bage din ce în ce mai mult și este bine.
Ești pregătit să ne întoarcem în trecutul tău cu patru ani?
Da, este bine.
Ne întoarcem în 2013, atunci când tu, un puști din Câmpulung Muscel, a decis împreună cu mama ta să mergi și să joci volei în celălalt capăt al țării, la Baia Mare. Cu ce gânduri te-ai dus acolo și de ce Baia Mare?
Puteam să aleg și alte echipe, dar Baia Mare mi s-a părut cea mai bună. Atunci, am crezut că este alegerea cea bună pentru că mi-a plăcut la început de antrenor. Pe parcursul anilor, am aflat însă că nu era ce trebuie să fie.
De ce nu era ce trebuia să fie?
Pur și simplu, pe majoritatea celor care ne-am dus acolo ne-a distrus! Atât psihic, moral, în toate felurile.
Vreau să încerci să-ți aduci aminte de primul moment în care ai simțit că nu este ce trebuie. Că nu e pasul corect pentru cariera ta.
A fost în finala care s-a desfășurat în Baia Mare, la finalul primul sezon petrecut acolo. A cerut time-out și apoi primul lucru pe care l-a făcut a fost să ne dea cap în cap pe mine și pe un coleg. După aia ne-a zis: “Intrați în teren!”. Acesta nu este un lucru pe care trebuie să-l facă un profesor.
Era lume în tribună?
Da.
Și el, pe margine, v-a luat pe după umeri și v-a lovit cu forță? Bine, nici nu mai contează dacă a avut forță…
Am crezut pur și simplu că mi-a spart dinții. Am intrat în teren și-mi căutam dinții.
Cum ai intrat pe teren după ce ai fost lovit cap în cap cu un coleg?
Cu psihicul la pământ. Mă rog, atunci a fost primul an și am crezut că e doar așa, o întâmplare. Dar în următorii ani, s-au întâmplat mult mai multe. De la înjurat, insultat, scuipat, pocnit, lovit…Mă rog.
“Unuia i-a spart nasul, pe mine m-a dat cu capul de pereți”
Hai să le luăm pe rând. În acel prim an au mai fost și alte momente, legate de tine sau de colegii tăi?
Din câte îmi amintesc, prea puține momente. În primul an, a fost totul chiar bine. Dar după, cred că s-a acomodat cu noi pentru că am văzut că așa face. Își atrage copiii, elevii, cum eram și eu, se comportă frumos o jumătate de an, un an, le arată că este bine și, după, se schimbă radical. Începe chinul.
Cu ce a continuat după momentul ăsta? Amintește-ți momentele importante, care te-au marcat în acești patru ani.
Cel mai mult m-a șocat după un meci la Campionatele Școlare care nici nu prea conta, la Buzău. A intrat în vestiar și a început să-i lovească pe toți colegii mei. Unuia i-a spart nasul, pe unul l-a pus jos din două palme, peste tâmplă le-a dat. A dat pumni, palme. Pe mine m-a luat de păr și m-a dat cu capul de perete. Vorbise mama cu el în urmă cu o lună și-i spusese să nu mai dea în mine.
Te-a dat cu capul de perete cu intensitate…
Da, m-a luat de păr și m-a dat cu capul de perete.
Motivul fiind care?
Că am pierdut meciul.
Îmi spuneai că i-a lovit și pe colegii tăi. Spuneai de un pumn pe care l-a primit un coleg în figură…
Nu, la Buzău a primit o palmă și i-a spart nasul. Celuilalt i-a dat, nici nu știe cum, că s-a desfășurat repede și a băgat capul în pământ. Am văzut cum a picat. După ce s-a calmat, a început să dea cu șutul în vestiar, în cuier. A doua zi m-a întrebat omul de serviciu de ce am făcut asta, dar de fapt antrenorul a făcut.
A spart lucruri?
A mutat cuierul cu pumnii, lăsase urme de pantofi pe pereți.
Răzvan Răcășan (nr.2), pozând înaintea unui meci. Antrenorul Virgil Rău este primul din dreapta sus
Căpitanul a primit 3 pumni și două picioare
Cum a continuat relația cu el după întoarcere la Baia Mare…
După acel turneu urma să avem finala sau semifinala, urma să plecăm la Râmnicu Sărat sau Târgu Mureș. Acolo, la fel, a continuat meciurile.
Ce s-a întâmplat acolo?
Ca de obicei. Nu exista moment în care să nu ne insulte sau să nu ne facă la psihic. Pe mine, pur și simplu…Eu sunt de părere că o grămadă de meciuri le-am pierdut din vina lui. Un exemplu bun este meciul de la Câmpia Turzii, în Divizia B. Jucam și la Divizia B, da, și la cadeți, și la juniori. Cu el antrenor la toate echipele.
…
Am avut meci în care am condus cu 2-0 pe Câmpia Turzii. Am început să greșim câteva puncte, s-a enervat și a început să ne insulte, să ne facă la psihic. Am pierdut meciul cu 3-2. După care, căpitanul nostru a încasat-o pentru toți.
Ce înseamnă a încasat-o?
Mi-a aduc aminte că i-a dat trei pumni și două picioare…
Și voi stăteați și vă gândeați că urmați voi, nu?
Chiar mă gândeam că o să urmez la meciul ăla…
I-ați cerut explicații după aceste momente?
Nu avea rost. Nu aveai cu cine să vorbești.
“Îmi spunea: “F***-ți morții mă-tii”. Tata a murit”
Nu l-a înfruntat nimeni niciodată în acești patru ani?
De înfruntat, când m-am săturat eu îl înfruntam, dar nu direct. Nu-l înfruntam direct. Pur și simplu, îl enervam pentru că nu-l mai suportam. Chiar dacă realizam după, că poate mă lovește sau ceva…
Camelia și Răzvan Răcășan. Sursă: Facebook
Știu că vorbeai cu mama ta și erai destul de reținut în a-i povesti ce ți se întâmpla…De ce nu voiai să-i povestești tot ce se întâmplă?
Pentru că uneori chiar eram manipulați să nu-i spun mamei ce se întâmplă la echipă.
În ce sens?
Ne spunea: “Vedeți să nu spuneți părinților voștri!”.
Vă amenința cu ceva? Să nu le spuneți pentru că o să pățiți ceva?
Ceva de genul…Nu mai țin minte sigur cum ne spunea, dar era ceva de genul. Să nu spuneți…
Cum arăta un moment de furie din punct de vedere al limbajului? Poți să reproduci o parte din ce vă spunea?
Pe mine cel mai rău mă durea când îmi spunea “f***-ți m**** mă-tii!”. De multe ori își cerea scuze, dar uneori chiar nu-și cerea scuze. Pe mine mă durea pentru că tata este mort de când aveam patru ani. Tata a fost campion la ciclism. (Izbucnește în lacrimi). Mă durea că, na…
Făcea chestia asta des?
Nu, doar când se enerva tare.
“A făcut-o pe mama curvă de față cu colegii”
Haide să depășim momentul. Știu că la un moment a fost o discuție în care a fost implicată și mama ta. Aș vrea să-mi povestești un pic.
Eram cu toții la masă după un meci câștigat, la un bar din Baia Mare în care îi plăcea lui să stea. Și am mers acolo, ne-a dat ceva de băut și să mâncăm o pizza.
Răcoritoare, nu?
Nu, bere.
Câți ani aveați?
16 sau 17. Eram minori, cred că erau doi care aveau 18.
El comanda bere pentru toți copiii?
Da.
Și dacă nu voiai bere?
Îți lua tot bere. Rar lua suc.
Ok. Mai departe ce s-a întâmplat?
Am stat ce am stat și la un moment dat vorbau despre mama. Că mama e foarte frumoasă. Și atunci a zis: “Dă, că o sun! Sun-o că vreau să vorbesc cu el”. M-am gândit că ce poate să vorbească, așa că am sunat-o și a început să o facă în toate felurile. Să o facă curvă, să îi facă avansuri sexuale. După care, m-am ridicat de la masă și am plecat. El tot îmi zicea să rămân, să bem bere.
Asta de față cu colegii tăi și cu tine…
Da.
Cu telefonul pus pe speaker?
Da.
N-ai încercat să-l întrebi de ce face treaba asta?
Nu, pentru că știam că nu are rost.
Pedepsit să nu ia medalia de campion
Vreau să te întreb dacă superiorii lui, directorul, au știut despre momentele acestea. Despre acest moment, spre exemplu…
Știa, dar și el era conștient că nu are ce să facă. El mereu a avut rezultate, dar a avut rezultate pentru că a luat pe toți din țară care eram buni și normal că ești campion.
Răzvan Răcășan (dreapta) în tricoul de campion la juniori. Sursă: Facebook
Ce rezultate ați avut?
Nu mai rețin, au fost multe. Au fost 3 sau 4 de aur din care eu n-am primit una…
De ce?
A fost ultimul an înainte să plec (n.red. – vara aceasta). Înainte de ultimul meci, eram cu ai mei și am primit un telefon de la el să las echipamentul unui coleg că eu nu joc.
E adevărat că, în ziua precedentă, colegii tăi au strâns bani pentru un tort pentru antrenor și tu ai refuzat să dai bani?
Da.
Tu ai jucat celelalte meciuri la acel turneu?
Da, jucasem tot anul. Mai puțin sau mai mult. De multe ori, nu mă băga pentru că nu mă suporta. Mă băga doar când avea nevoie.
Înainte de ultimul meci când era festivitatea de premiere…
Da, era festivitatea de premiere și a vrut ca eu să nu primesc medalia. După care, a doua zi, am înțeles de la colegii mei mai mici că le-a zis: “Am știut să mă folosesc de el și l-am f**** când a trebuit”.
Asta ți-au spus-o colegii?
Da. Cei cu care mă înțelegeam mai bine.
“Îmi repeta că nu sunt bun de nimic”
Ce impact au avut acești patru ani asupra ta?
Un impact foarte prost. Pentru că a fost o pierdere de timp.
De ce spui asta?
Am făcut un liceu foarte prost. Am făcut un liceu pe care nu am vrut să-l fac. Am făcut profil de sport. Iar în plan sportiv, nu consider că am crescut pe cât de mult trebuia să cresc. Să nu fac nimic. Acum, cu ajutorul antrenorilor din Timișoara și a colegilor încerc să cresc. Sper să nu fie prea târziu.
De obicei, un copil nu-și dă seama. Simți că bătaia și amenințările la care ai fost, ați fost supuși, au avut efect asupra psihicului tău?
Nu am avut treabă că mă pocnea, țin să iert. Dar pe mine pur și simplu mă făcea psihic când mă înjura. Îmi spunea că sunt un nimeni, un nimic.
Îți spunea chestia asta?
Repeta, da. În patru ani am auzit-o la nesfârșit. De mai multe ori mi-a spus: “A, o să fi muritor de foame, nu o să ajungi nimic, o să câștigi 9-10 milioane ca un amărât, dacă îl câștigi și pe ăla”.
Te consideri un voleibalist talentat?
Ca urmare a acestor patru ani, nu. Am pierdut prea mult.
Ți-e frică să joci volei acum? Intri cu frică pe teren?
După ce am plecat, sincer, mi-a fost, dar acum îmi revin încetul cu încetul.
La ce mod ți-a fost frică?
La modul la care nu mai știam ce să fac. Mă pierdeam total. La primul amical cu Timișoara, am intrat pe teren și tremuram.
Cu toate că Virgil Rău nu mai era acolo…
Da. Nu știu, poate de emoții, dar sigur și el a avut…(Nu mai poate pronunța fraza până la capăt)
Dacă te-ai întâlni acum cu el ce i-ai spune?
M-am întâlnit cu el, am avut meci cu el și m-am dus și l-am salutat. Am zis că așa e politicos. Atât. M-a salutat înapoi și m-a întrebat ce fac. Mi se pare normal, în public s-a comportat mereu normal. Mă rog, la meciuri ne punea să facem cerc și ne pocnea.
Ca să nu se vadă…
Mă rog, uneori era atât de nervos încât ne pocnea pur și simplu. Nu mai conta.
Au existat colegi de-ai tăi care s-au îmbătat de față cu antrenorul, cu acceptul acestuia…
El ne dădea să bem, noi eram mici și acceptam. Toți, cred că și eu am fost așa.
Ce vă dădea să beți?
Bere și vin.
“Toți au fost loviți, mai puțin unul”
Vreau să-mi dai exemple de alți colegi de-ai tăi care au fost loviți. E posibil ca oamenii care se uită la tine să spună că tu erai un copil problemă.
În mare parte, toți au fost loviți. Din echipă, nu au fost loviți decât Magdas Tudor și…atât.
Din câți?
Din 13-14. Restul au fost loviți.
De câte ori ai fost lovit?
Nu știu… de multe ori.
Mai mult de 10 ori?
Da’ și normal! Odată era să mă arunce pe geam. Eram la un meci de cadeți la Cluj. Am câștigat cu 3-0, dar eu nu am jucat bine. A început să se ia de mine că mă duc la școală. Că de ce mă duc la școală…În anul ăla, intrasem în Consiliul Elevilor. S-a luat de mine că am început să merg la școală. M-a prins de gură, mi-a spart buza și era să zbor pe geam. Aveam geamul în spate. Apoi a realizat ce a făcut și a ieșit, spunând că nu are cu cine să vorbească. Eu tot încercam să-mi spun punctul de vedere, că avem nevoie și de școală, chiar dacă facem sport. A zis: “Eu nu am cu cine să vorbesc și îmi e că zbori și pe geam! Era să te zbor pe geam!”. După ce am coborât, și-a cerut scuze, dar nu văd rostul scuzelor. După ce te lovește și te face la psihic, îi pare rău.
În acești patru ani, de câte ori ai stat noapte, singur, în cămin, departe de casă, și ai plâns?
De o grămadă de ori. Dar țineam să ies afară. Îmi limpezeam mintea.
Dacă ai da timpul înapoi, ai mai face volei la Baia Mare?
Nu, m-aș lăsa mai bine.
Gândește-te că în fața camerei sunt părinți de voleibaliști minori, sunt jucători minori care se uită la tine și cărora le transmiți un mesaj. Care ar fi mesajul?
Aș spune să…(oftează) Da. Aș spune să se țină de volei dacă cred că ar putea să facă ceva din chestia asta și dacă o fac din plăcere. Să nu-și piardă timpul cum l-am pierdut eu.
Și dacă antrenorul îi lovește sau îi înjură, ce le recomanzi?
Să se lase. Sau să se ducă la Poliție.
De ce nu v-ați dus la poliție?
Pentru că m-am gândit că o să fac ceva din voleiul ăsta.
Crezi că o să faci acum, după ce ai plecat de acolo?
Sper să nu fie prea târziu.
Contactat de Gazetă, antrenorul Virgil Rău – care activează și la echipa de prima ligă CSS 2 CNE UKRO Baia Mare – a declarat: “Nu e adevărat ce spune. Copilul a fost foarte supărat că am renunțat la serviciile lui înainte de turneul final de anul ăsta datorită comportamentului. Avea colegi mai mici de vârstă decât el, a stat cu aceștia la bere în cameră și a încercat să se ducă spre alte lucruri. Le spunea că nu trebuie să facă sport. Că nu are niciun rost, să plece de la Baia Mare. Și atunci eu am renunțat la serviciile lui. Înainte de turneul final”.
Ulterior, Virgil Rău a admis că l-a scos din lot abia înainte de ultimul meci de la turneul final, nu înainte de turneul final. Informat despre existența altor mărturii similare, antrenorul de la CSS 2 a vorbit despre o conspirație a jucătorilor. Directorul CSS 2 Baia Mare și al Centrului de Excelență, Cornel Negruț, a fost mai nuanțat în poziția sa: “Știu că Virgil nu e un înger, dar nu cred că i-a bătut”.
Gazeta l-a contactat și pe președintele Federației Române de Volei, Gheorghe Vișan, care s-a rezumat să spună: “O să ne sesizăm, vom face o anchetă. Nu cred, însă, că e adevărat. Rău e un antrenor cu rezultate”.
Alexandru Ionescu: ” Mi-a dat cu piciorul. Nu mi-a dat chiar ușor”
Venit la CSS 2 în 2013, împreună cu concitadinul său Răzvan Răcășan, Ionescu spune că a început după un an să vadă latura agresivă a antrenorului său: “A fost la un antrenament, era nervos pe toți jucătorii. Mi-a dat mie cu piciorul în burtă, dar nu doar o dată. De față cu toți ceilalți. Dădea și cu pumnul și cu palma. Odată, mi-a dat cu pumnul în abdomen. Mi-a dat palme peste față. L-a deranjat că am avut câteva absențe la liceu. Din cauza aia, m-a bătut pe mine. Mi-a dat cu piciorul. Nu mi-a dat chiar ușor”.
Momentan, Ionescu se antrenează singur după ce a fost suspendat de clubul din Baia Mare. Neplătit din luna august, a decis să plece de unul singur, acum două săptămâni. La decizia sa a contribuit și tratamentul pe care spune că l-a primit de la Virgil Rău: “Au fost momente foarte urâte. Am vorbit cu părinții, știau și ei. Au vorbit cu el, dar…de față cu mama, la meciul cu Brașov, în Divizia B, m-a înjurat în sală. Nu vreau să-i fac rău, nu am vrut să fac nicio plângere”.
În discuția cu reporterii Gazetei, Virgil Rău s-a apărat, vorbind despre o conspirație împotriva sa pusă la cale de jucătorii din Câmpulung – Răcășan, Ionescu și Aldea. Aldea, însă, nici măcar nu a dorit să comenteze și nu este printre jucătorii care-l acuză pe antrenor de abuz.
Albert Aldea: S-a dus domnul profesor frumos pe scări, l-a luat pe arbitru de cap și i-a băgat un cap în gură de i-a spart fruntea.
(…) Episodul s-a petrecut în primăvară, la un meci de cadeți disputat la Baia Mare, între CSS2 și CSS LAPI Dej. Martorii povestesc că Virgil Rău l-a lovit pe arbitru cu capul în gură. Prezent în sală, Albert Aldea – unul dintre foștii jucători de-ai lui Rău care, joi seară, s-a răzgândit și a acceptat să povestească abuzurile la care a fost supus – confirmă: “Eram acolo, în tribună. Virgil era băut, după o noapte de băutură. El venea beat și în timpul meciului. Ieșea din vestiar, se ducea afară și termina berea. În ziua aia a fost foarte băut. Era meciul cu Dejul, ne bătuse Dejul. S-a dus domnul profesor frumos pe scări, l-a luat pe arbitru de cap și i-a băgat un cap în gură de i-a spart fruntea. Nu știu cum se numea arbitrul. I-a spus: “Dacă cobori de aici, te omor cu bătaia!”. De frică, arbitrul a rămas acolo. S-a dat jos după ce s-a terminat meciul. Nu a făcut nimeni nimic. Toate lumea se teme de el”.
Citește și:
Revoltător: federația face presiuni mari pentru suspendarea minorului care a povestit cum a fost abuzat fizic și psihic, dar lasă antrenorul agresor în pace + Încă o dovadă foto: minorii consumă alcool în autocar
Cap în gură la 3 metri înălțime: antrenorul acuzat de abuz asupra minorilor a urcat în scaun și a lovit un arbitru! Reacția victimei + spectator amenințat: “Îți rup capul”
SURSA: www.gsp.ro
